Ce este Boala Alzheimer?

Simptomele Bolii Alzheimer variază de la un individ la altul.

Simptomele Bolii Alzheimer variază de la un individ la altul.

Boala Alzheimer este o tulburare degenerativă, care încet și progresiv distruge celulele nervoase. A fost denumită după dr.Alois Alzheimer, un neurolog german, care descrie in 1907 primele simptome precum și trăsăturile neuropatologice, cum sunt plachetele și fibrilele în interiorul creierului. Boala afectează memoria și funcționarea mentală (de ex. gândirea și vorbirea), dar poate de asemenea conduce la alte probleme, de ex. confuzia, schimbări în dispoziție și dezorientare temporală și spațială.

La început, simptome ca tulburări ale memoriei sau pierderea abilităților intelectuale pot fi așa de ușoare încât trec neobservate, atât de către cel în cauză cât și de către prietenii sau familia acesteia. Totuși, pe măsură ce boala progresează, simptomele devin din ce în ce mai evidente și încep să interfereze cu activitatea de rutină și cu activitățile sociale. Practic dificultățile legate de activitățile de zi cu zi, ca de exemplu îmbrăcatul, spălatul și mersul la toaletă devin treptat atât de severe încât persoana devine total dependentă de ceilalți.

Boala Alzheimer nu este infecțioasă și nici contagioasă. Ea este o boală fatală care cauzează o deteriorare generală a sănătății.

Pe măsură ce boala evoluează, sistemul imunitar se deteriorează și scăderea în greutate tinde să apară. Aceasta crește riscul de infecții respiratorii, care pot conduce frecvent la pneumonie și în multe cazuri la moarte.

Stadiile Bolii Alzheimer

Simptomele Bolii Alzheimer variază de la un individ la altul. Stadiile servesc ca ghid la urmărirea dezvoltării bolii, cu toate că unele simptome pot apare în timpul oricăruia dintre stadii sau chiar deloc. Mai jos, se poate observa o diviziune a simptomelor pe trei stadii - precoce, mijlociu și tardiv.

Stadiul precoce
Dificultăți de limbaj Dificultăți în luare a deciziilor
Pierderi semnificative de memorie (în special cea de scurtă durată) Lipsa inițiativelor și motivațiilor
Dezorientare temporală Simptome depresive și agresivitate
Se rătăcește în locuri familiare Pierderea interesului pentru hobby și activități
Stadiul mediu
Dificultăți în viața de zi cu zi Halucinații
Pierderi marcate ale memoriei (de scurtă durată și numele) Mari dificultăți ale vorbirii
Incapabil să curețe, gătească sau să facă cumpărături Vagabondaj și comportament anormal
Nevoie de ajutor la igiena personală Se rătăcește acasă și în comunitate
Extrema dependentă de alții  
Stadiul tardiv
Dificultăți de alimentare și mers Comportament nepotrivit în public
Dificultăți în înțelegerea și interpretarea evenimentelor Incapacitate de a-și găsi drumul în jurul casei
Imobilizat într-un scaun cu rotile Dificultăți în a-și recunoaște rudele, prietenii și obiectele familiare

Care sunt persoanele predispuse?

Nu există evidente concluzive care să sugereze că un anumit grup particular de oameni ar fi mai mult sau mai puțin predispus să dezvolte boala Alzheimer. Rasă, profesie, situație geografică sau economico- socială nu reprezintă determinanții bolii. Totuși, există o evidentă clădită care sugerează că persoanele cu un nivel educațional mai înalt au un risc mai mic decât cei cu un nivel educațional mai coborât.

Nu se poate pune apariția bolii Alzheimer pe seama unei singure cauze. Ea este mai mult o combinație de factori care conduc la apariția acesteia, de importanta mare fiind factorii particulari care diferă de la o persoană la alta. Aproximativ 1 persoană din 20 peste 65 de ani suferă de boala Alzheimer și mai puțin de o persoană din 100 sub vârsta de 65 de ani. Cu toate că predispoziția de a face boala Alzheimer crește cu vârsta, vârsta a III-a în sine nu pare să reprezinte o cauză în sine. Oamenii au tendința de a deveni "uituci" odată cu trecerea timpului, dar marea majoritate a persoanelor peste 80 de ani rămân activi din punct de vedere mental.

Totuși, studii recente sugerează că problemele legate de vârstă, ca de exemplu arterioscleroza, pot reprezenta factori importanți. De asemenea, pe măsură ce durata medie de viață se prelungește, numărul persoanelor cu boala Alzheimer și cu alte forme de demență va crește probabil.

Unele studii sugerează că femeile sunt mai afectate decât bărbații. Totuși, acesta poate reprezenta o orientare greșită, deoarece femeile ca grup trăiesc mai mult decât bărbații. Aceasta înseamnă că dacă bărbații ar trăi la fel de mult ca femeile, și nu ar deceda din cauza altor boli, numărul celor care suferă de boala Alzheimer ar fi aproximativ egal cu numărul femeilor.

Este boala Alzheimer ereditară?

Boala Alzheimer nu este în mod obișnuit ereditară. Nu poate fi atribuită unei gene primită de la părintele unei persoane.

Majoritatea cazurilor de boală Alzheimer nu sunt genetice. Pe de altă parte, boala fiind atât de obișnuită la vârsta a III-a, nu este neobișnuit pentru doi sau mai mulți membrii ai familiei peste 65 de ani să o aibă. Într-un număr extrem de limitat de familii, boala Alzheimer este o tulburare exclusiv genetică. Membrii unei astfel de familii moștenesc de la unul dintre părinții lor porțiunea de AND (make-up-ul genetic) care cauzează afecțiunea. În medie, jumătate din copii unui părinte afectat vor dezvolta boala. Pentru membrii unor astfel de familii care dezvoltă boala Alzheimer, vârsta debutului tinde sa fie relativ joasă, în mod obișnuit între 35 și 60 de ani. Debutul este relativ constant în interiorul familiei.

Independent de apartenența sau non-apartenența la o familie în care există boala Alzheimer, oricine riscă să dezvolte boala la un moment dat. Acum se știe că există o anumită genă care poate afecta acest risc. A fost identificată pe cromozomul 19 și este responsabilă pentru producerea unei proteine denumită apolipoproteina E (ApoE). Există trei tipuri principale ale acestei proteine. Unul dintre acestea (ApoE4), deși neobișnuit, crește probabilitatea apariției bolii Alzheimer, dar nu o cauzează.

Există vreun test care poate prevedea apariția bolii Alzheimer?

Nu este posibil de a prevedea dacă o anumită persoană va dezvolta boala. Sunt posibile testări ale existenței genei ApoE4 menționată mai sus, dar astfel de teste nu pot prevedea dacă o anumită persoană va dezvolta boala Alzheimer sau nu. Cel mult poate indica prezența riscului crescut. Există persoane care au ApoE4, au trăit sănătoși până la vârsta a III-a și nu au făcut boala Alzheimer, așa cum există persoane care nu au avut ApoE4 și au dezvoltat boala. Pentru acest motiv, preluarea riscului unui astfel de test aduce cu sine alarmă sau confort excesiv.

Este posibil pentru membrii neafectați ai familiilor în care boala Alzheimer este o boală predominant genetică să facă un test predictiv de diagnostic. Acest test trebuie să fie precedat, acompaniat și urmat de consulting extensiv.

Cum se diagnostichează boala Alzheimer?

Nu există un singur test care să determine dacă o persoană suferă de boala Alzheimer. Diagnosticul se face prin eliminare, și printr-o examinare atentă a stării fizice și mentale a persoanei, decât prin demonstrarea reală a evidenței bolii.

Pe baza rezultatelor obținute în urma testelor și examinărilor, poate fi făcut un diagnostic de boala Alzheimer posibilă sau probabilă. Un diagnostic de boala Alzheimer posibilă se bazează pe observarea simptomelor clinice și deteriorare în două sau mai multe sectoare cognitive (de ex. memorie, limbaj sau gândire) atunci când o a doua boală este prezentă. A doua boală nu este considerată ca fiind cauza de boala Alzheimer dar face ca diagnosticul de boală Alzheimer sa fie mai puțin exact. Diagnosticul este considerat ca probabil pe baza criteriilor menționate mai sus, în absența unei a doua boli. Identificarea plachetelor și fibrilelor caracteristice în creier este singura cale de a confirma cu siguranță diagnosticul de boală Alzheimer. Pentru acest motiv, există un al treilea diagnostic - acela de boala Alzheimer sigură. Acesta poate fi pus doar prin biopsia creierului sau în urma unei autopsii.

Anamneza și examinarea fizică

Medicul va încerca să obțină informații despre comportamentul persoanei, de ex. dificultăți la îmbrăcare, igienă, finanțe, păstrarea relațiilor sociale, călătorește singur sau nu, randamentul la servici, randamentul în gospodărie.

O evaluare neuropsihologică este de asemenea utilă.

Aceasta implică identificarea posibilelor probleme în sfera memoriei, limbajului, planificării, atenției. Un test simplu numit Mini - Mental State Examination este des folosit. Acesta implică întrebări de tipul: În ce dată suntem? În ce oraș suntem? Cum se chemă acesta? (arătăm ceasul). Altă parte a testului este să urmeze instrucțiuni simple.

Evaluarea de laborator

Pentru a exclude posibilitatea existenței altor boli care ar putea explica sindromul demenței sau alte boli care ar putea agrava un caz deja existent de boala Alzheimer, se pot face un număr de teste (ex. analize de sânge sau de urină). În plus, au fost dezvoltate câteva metode de neuro-imagisticã, ca de ex. Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN), Tomografie Computerizată, etc. Acestea produc imagini ale creierului în viață, relevând posibilele diferențe între creierul persoanelor afectate de boala Alzheimer și cel al persoanelor non-afectate. Aceste teste reprezintă metode nedureroase și neriscante de explorare a creierului unei persoane în viață. Cu toate că ele nu pot conduce la diagnosticul bolii Alzheimer de certitudine, unii medici pot folosi una sau mai multe din aceste tehnici pentru un diagnostic posibil sau probabil.

Există un tratament pentru boala Alzheimer?

Pentru moment nu există tratament preventiv sau curativ pentru boala Alzheimer.

Există un număr de droguri care pot ajuta în ameliorarea anumitor simptome precise, cum este agitația, anxietatea, depresia, halucinațiile, confuzia și insomnia. Din păcate, aceste droguri tind să fie eficiente pentru un număr pentru un număr limitat de pacienți, numai pentru perioade scurte și pot cauza efecte secundare. Acesta este motivul pentru care este în general considerat necesar de a evita medicația, cu excepția cazurilor în care este absolut necesar.

A fost descoperit faptul că pacienții suferind de boala Alzheimer au un nivel redus de acetilcolină - un neurotransmiţător - (substanță chimică responsabilă pentru transmiterea mesajelor de la o celulă la alta) care joacă un rol în procesele de memorare. Anumite medicamente au fost introduse în câteva tari, rolul lor fiind să inhibe enzimele responsabile cu distrugerea acetilcolinei. La unii pacienți aceste medicamente îmbunătățesc memoria și concentrarea acesteia. Există dovezi în plus că ele au potențialul de a încetini temporar progresia simptomelor. Dar, nu există nici o dovadă că ele ar opri sau face procesul de distrugere celulară. Astfel de medicamente tratează simptomele dar nu vindecă boala.

Posted in Blog, Dementa Alzheimer, Recomandate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *